Gospodăria țărănească din Turț

Gospodăria țărănească din Țara Oașului era caracterizată prin lipsa împrejmuirii, ceea ce reflecta o viață socială subordonată sistemului comunitar. În modul tradițional de viață, agricultura și creșterea animalelor reprezentau baza traiului. Modificarea acestor relații se observă o dată cu trecerea timpului: de la casele vechi, din bârne, monocelulare se trece la construcții monumentale realizate din venituri provenite din munca la distanță.

Tipul cel mai răspândit, în ultimele trei secole, în Tara Oașului, este gospodăria cu împrejmuire dreptunghiulară, din nuiele împletite în diferite tehnici, cu casa din bârne orizontale de stejar cu două camere și intrare asimetrică, cu șura multifuncțională (grajd pentru vite, arie de treierat, bucătăria de vara) și construcții anexe de mici dimensiuni. Șura este orientată, în general, perpendicular pe uliță, iar casa, situată în fundul curții, paralel cu ulița.