Tradiții și obiceiuri

Nunta oșenească

Nunta oșenească începe cu pețitul fetei. Tatăl băiatului trimite la părinții fetei „un sol” pentru a cere permisiunea să vină la pețit. Pețitorii sunt tatăl băiatului și alți câțiva bărbați din neam și se stabilește zestrea. Duminică următoare tinerii merg în fața preotului satului să facă „știmbul” adică logodna, ritual ce consta în schimb de bani între tineri. După acea preotul anunță în biserică în trei duminici consecutive vestirea căsătoriei. Următorul moment este chematul „strîgatul în nuntă”. Nunta propriu-zisă începe cu împletitul miresei. Chiar și cea mai îndemânatică meșteriță consacra ore întregi de lucru concentrate pentru împletirea părului și tot atâta vreme pentru aranjarea podoabelor. Tot în aceeași zi are loc și cusutul steagului. Se lucrează colectiv atât la casa miresei cât și la casa mirelui: vinerea (în ajunul nunții), după masă, se adună la casa miresei și își pregătesc podoabele pentru steag, iar stegașii se adună la casa mirelui pregătindu-și și ei cele necesare steagului. Lucrarea (cusutul steagului) se desfășoară într-o atmosferă de veselie tinerească, cu glume și țâpurituri. Verdeața din vârful steagului simbolizează tinerețea „să chie verde”, adică tânăr mereu.

Portul oșenesc

Portul popular autentic oșenesc transmis din generație în generație aduce un aport deosebit autenticității etno-culturale a localității. Portul femeiesc se distinge prin prospeţime şi originalitate. Cămaşa viu colorată este lucrată în ornamente florale, iar şorţul, înflorat, pe fonduri colorate. Pe cap poartă nelipsitul „chischineu”, un batic înflorat și viu colorat în roşu sau verde. „Cămeşa" se face din pânză, cu mâneca lungă şi largă la cot, strânsă şi largă la pumn. Este ornamentată cu cusături viu colorate. Cusături ornamentale se mai găsesc şi pe mânecă şi pe manşetă „pomnişor". „Pindileul", sau fusta, se face tot din material ca şi cămeşa, împodobit cu cusături, unde găsim un brâu, așa-numita „pogmată". Deasupra poartă „zadia”, sau șorțul. Toate aceste elemente sunt ornate cu „cipci" sau „fodre”.

În ce privește portul bărbătesc, costumaţia era alcătuită din cămaşă simplă, făcută din pânză de cânepă sau bumbac, cu mânecile lungi şi largi.  „Gacii", pe timpul iernii înlocuiți cu „cioareci" de lână, erau niște pantaloni trei sferturi foarte largi la picior şi sus, legaţi la brâu cu şnur. Ca simbol al bogăției, mai purtau și sumane de lână. La această costumaţie, „straiţa" era nelipsită, unde se purta, de regulă, cuţitul și batista. Pe cap purtau „clopul ridicat", adică pălărioară din pâslă neagră, cu marginile întoarse drept în sus, iar pe picioare, opinci.